De când cu ordonanța privind taxa de solidaritate – transpunere a unui demers la nivelul întregii Uniuni Europene – a izbucnit și disputa dintre Statul român (eșuat) și OMV.
Nu discut nici oportunitatea sau moralitatea taxei, nici privatizarea discutabilă a Petrom, nici efectele păguboase ale acesteia din urmă pentru România. Ci strict situația actuală.
Concernul austriac a anunțat că, din interpretarea pe care a dat-o legii, nu s-a încadra la plata acestei taxe, conform criteriilor stabilite.
Imediat, un cor de revoltați a început să atace OMV, la fel ca și corul de inadecvați care înjura Austria pentru incompetența tripletei Iohannis-Bode-Aurescu.
Grav este că inclusiv la nivel instituțional au fost declarații belicoase. Fără vreo argumentație. Iar adevărul este că noi, astăzi, nici nu știm, oficial, dacă OMV se încadrează sau nu la plata noului impozit. Pentru că nimeni nu știe.
Firma spune că nu. Șeful Fiscului spune că…
