Viața medievală a românilor a fost plină de domnitori implicați în relații extraconjugale. Curios este că cei mai pasionali erau și cei mai neașteptați. Față de aceștia, Ștefan cel Mare, considerat în mod eronat un celibatar, era venerat ca un sfânt.
Despre Mircea cel Bătrân se spune că a umplut țara de bastarzi FOTO Adevărul
Când este vorba despre personalități istorice cu o atracție aparte pentru femei, Ștefan cel Mare este adesea menționat.
Incredibil este faptul că domnitorul Moldovei poate fi considerat un sfânt comparativ cu alți conducători medievali români, în ceea ce privește trădările și relațiile efemere plus copiii nelegitimi de regulă.
Despre unii din aceștia nu-și imagina nimeni istorici știi fiind consacrați cu porecle „alintătoare“. Este vorba despre Mircea cel Bătrân și Alexandru cel Bun.
Domnitorul care a populat ținutul cu copii nelegitimi
Mircea cel Bătrân a stăpânit în Valahia în intervalul 1386-1418, asigurând Țării Românești una dintre cele mai prospere perioade. El este cunoscut în istoria medievală a românilor mai ales pentru centralizarea statului, extinderea teritoriului și întărirea puterii domnești. În plus este celebru pentru victoria de la Rovine, împotriva turcilor, dar și pentru implicarea sa activă în politica anti-otomană.
Puțin cunoscut publicului este faptul că Mircea cel Bătrân a fost unul dintre cei mai iubitori conducători români. Nu era deloc complicat. Pe lângă autoritatea sa, Mircea era un bărbat foarte chipeș, un războinic pasionat de stilul cavalerec occidental, care impresiona prin eleganță și curaj.
„Cele două fresce de la Cozia, refăcute după cele mai vechi, îl arată ca un cavaler apusean, un bărbat matur, purtând plete și o barbă rotundă, ochii adânciţi în cap, nasul drept și subțire; e îmbrăcat cu haine scumpe occidentale, dar cu câte un vultur bizantin cu două capete încoronate brodați, când la genunchi cu fir de aur, când pe hlamida încheiată sus pe umăr. Sabia scurtă atârnă la brâu, legată cu o curea scumpă închisă cu paftale, în cap coroană de aur cu pietre scumpe”, preciza P.P. Panaitescu.
Cu aceste calități, istoricii bizantini spun că Mircea a populat ținutul cu copii nelegitimi, ducând o viață desfrânată.
„Având deseori conexiuni în afara căsătoriei, a lăsat nu puțini fii nelegitimi în Dacia, care, după moartea sa, s-au angajat în lupte între ei pentru domnie”, preciza cronicarul bizantin Chalkokondyl.
În fapt, toți acești copii au aruncat ținutul în haos confruntându-se pentru tron. Unul dintre cei mai cunoscuți fii ilegitimi ai lui Mircea este Vlad Dracul, tatăl lui Vlad Țepeș.
Alexandru cel Bun, dar și cel iubitor
Un alt conducător rămas pentru posteritate ca un model de lider autoritar și reformator este domnitorul Moldovei, Alexandru cel Bun. Acesta a stăpânit între 1400 și 1432, și la fel ca Mircea cel Bătrân a asigurat prosperitatea voievodatului său, a reușit să mențină pacea printr-o diplomatie bine articulată și totodată a reușit să înregistreze progrese semnificative în domeniul administrativ, religios și militar.
Pe lângă calitățile care i-au adus și porecla de „cel Bun”, domnitorul Moldovei era și un mare amator de relații extraconjugale. La fel ca Mircea, în Valahia, Alexandru cel Bun a populat țara cu copii nelegitimi. Se presupune că a avut nu mai puțin de 14 copii nelegitimi. Se cunoaște doar numele unei amante, acela al Stanei, mama lui Ștefan al II-lea.
De altfel, la fel ca Mircea, afecțiunile extraconjugale au căzut ca o povară asupra Moldovei, copiii nelegitimi și cei legitimi luptându-se pentru tronul tatălui.
„În Moldova, după moartea lui Alexandru cel Bun, constatăm aceeași stare nefericită ca și în Țara Românească după Mircea cel Bătrân. Fiii, legitimi sau nelegitimi, se menționează pentru moștenirea părintească”, preciza și Constantin C. Giurescu în „Istoria Românilor”, volumul II.
Scumpi și plini de pasiuni
Pe lângă acești conducători de renume, au fost numeroși alți domnitori despre care se știe mai puținpe tronul Moldovei sau al Valahiei care s-au remarcat printr-o viață plină de patimi amoroase.
Doi dintre aceștia sunt chiar fiii lui Petru Rareș, un conducător emblematic pentru istoria Moldovei. Unul dintre aceștia, Iliaș al II-lea Rareș (1546-1551), a șocat total curtea de la Suceava. El a crescut mai mult la turci, acasă la Mehmed Sokoli, ca ostatic oferit de tatăl său ca simbol de bună credință. Iliaș s-a întors doar pentru a se instala pe tronul tatălui său. Nu se preta însă nici la lupte și nici la administrare eficientă. Era atras doar de viața de lux și desfrâu de la Istanbul. În plus, avea o atracție aparte pentru tinerii bărbați, dar și pentru femeile mai în vârstă.
„Dinafară avea aspect frumos, dar dinlăuntru – inimă coruptă. Căci, fiind înconjurat de consilieri tineri turci, petrecea ziua cu ei și se bucura, iar noaptea era preocupat de femeile turcești libertine, decăzând de la obiceiurile creștine”, preciza Grigore Ureche în „Letopisețul Țării Moldovei”.
„Autoritar și, în plus, extrem de libertin, deși avea soție, Caterina, și un fiu, Petru, al cărui viitor nu este cunoscut, el a stârnit repede ura boierilor”, scria reputatul istoric moldovean Ștefan Gorovei, în „Mușatinii”. Ștefan al VI-lea Rareș a fost chiar ucis de boieri în tabăra de la Țuțora, de pe Prut.
În Valahia, un alt individ pasional, dar și un domnitor extrem de crud, așa cum sugerează cronicele, a fost Mihnea supranumit „cel Rău“. A fost un fiu nelegitim al lui Vlad Țepeș și a urcat pe tron în 1508. A fost pe tron doar un an, dar a cauzat ravagii în Țara Românească. A distrus boierii și preoții, ba chiar a tras cu tunul asupra bisericii. Își satisfăcea plăcerile sexuale cu soțiile și fiicele boierilor în fața acestora.
„Luându-i pe toți marii și aleșii boieri, chinuindu-i cu torturi cumplite și luându-le toată avuția, se culca cu doamnele lor și fiicele lor în fața ochilor lor. Unora le tăia nasurile și buzele, pe alții îi spânzura, iar alții îi îneaca”, scria călugărul Gavril Protul, despre domnia lui Mihnea. A fost îndepărtat de pe tron.
