„Deficitul public și de cont curent, laolaltă cu rata inflației ridicată, care se situează deasupra nivelurilor dinaintea pandemiei, fac economia vulnerabilă la diverși șocuri. S-au înregistrat progrese în reducerea deficitului de cont curent în 2023, în special datorită politicii monetare și consumului privat mai redus. Cu toate acestea, dacă politica actuală va rămâne neschimbată, riscurile asociate poziției externe sunt prognozate să rămână considerabile în anii ce urmează.
Unul dintre factorii principali ce au condus la un nivel ridicat al deficitului de cont curent este volumul semnificativ al deficitului bugetar subiacent, care nu a fost corectat suficient în ultimii ani. În cadrul politicilor aflate în vigoare, persistența deficitelor publice ridicate ar putea duce la o creștere a îndatorării externe și la o creștere a dependenței României de sursele externe de finanțare, făcând țara vulnerabilă la schimbările de percepție ale investitorilor și la șocurile externe”, a menționat Comisia Europeană.
Evoluția recentă a salariilor și prețurilor poate avea un impact negativ asupra competitivității costurilor. În 2021 și 2022, creșterea costurilor unitare reale ale forței de muncă a fost, în mare parte, similară cu cea a Uniunii Europene, iar România nu a pierdut teren în ceea ce privește competitivitatea costurilor. Această situație s-a modificat în 2023, când salariile nominale au crescut cu aproximativ 15% și salariile reale cu aproape 5%, mult peste productivitatea muncii, a subliniat Comisia.
Piața forței de muncă se menține tensionată și, deși presiunile asupra cererii interne s-au diminuat, salariile reale cresc mai rapid decât productivitatea, ceea ce ar putea încetini procesul de dezinflație și ar putea subrezi competitivitatea costurilor în viitor.
Prin urmare, majorările salariului minim au dus la creșteri semnificative ale puterii de cumpărare pentru angajații care primesc salariul minim, contribuind la reducerea inegalităților sociale și la stimularea cererii interne. Cu toate acestea, majorările salariale minime au alimentat și extinderea generală a salariilor, cu potențiale efecte negative asupra persistenței inflației și asupra echilibrului extern.
Stabilirea unei traiectorii credibile pentru consolidarea fiscală reprezintă prioritatea principală pentru reducerea riscurilor la adresa stabilității economice. Aceasta necesită implementarea reformelor fiscale structurale prevăzute în planul de redresare și reziliență, în special cele care își propun să sporească veniturile publice structural, precum și o disciplină bugetară mult mai riguroasă decât în anii precedenți. O progresie semnificativă în consolidarea fiscală ar apăra stabilitatea macroeconomică și ar putea permite, în cele din urmă, o relaxare treptată a politicii monetare, cu consecințe limitate asupra creșterii.
