Foto: Yva Momatiuk & John Eastcott / Minden Pictures / Profimedia
Castorii reprezintă o specie fundamentală în ecologia naturală, fiind recunoscuți drept arhitecți ai naturii pentru modul ingenios în care creează o varietate de habitate care rețin apa și extind regiunile umede. Chiar dacă construcțiile lor par deranjante la prima vedere, această caracteristică este de o importanță extrem de crucială având în vedere creșterea numărului de furtuni, ploi intense sau perioade de secetă. Începând cu anii 1998-2003, după reimplantarea castorilor în România, numărul lor este în creștere constantă, oferindu-ne speranța că aceștia ne vor ajuta în confruntarea cu impactul schimbărilor climatice.
Rolul cheie al castorilor
}
Am avut numeroase întâlniri cu acest faimos personaj din diverse povești sau desene animate din copilăria noastră. Când ne gândim la un castor, imediat îi imaginăm:
- dinți lungi și puternici care facilitează modelarea copacilor;
- coada lată acoperită cu solzi, semn că este un animal acvatic;
- membre scurte și robuste adaptate atât pentru mediul terestru, cât și pentru cel acvatic.
Castorul este clasificat drept unul dintre cei mai mari rozători, după capibara din America de Sud. Într-o vreme, în era glaciației Pleistocenului, existau două specii – Castor leiseyorum și Castoroides ohioensis – considerabil mai mari decât castorul actual, cu o lungime de aproximativ doi metri.
În urma numeroaselor cercetări, castorul este recunoscut drept o specie cheie în lanțul trofic, datorită modului său de viață și acțiunilor sale ce modelează acest cadru natural. O specie cheie ‘keystone’ menține un echilibru ecologic. Prin defrișarea arborilor și arbuștilor de diverse dimensiuni, castorul contribuie indirect la disponibilitatea nutrienților în natură prin intermediul lemnului mort, resursă nu tocmai des întâlnită în zilele noastre din cauza exploatării intense a pădurilor.
#Bu esența castorului este să asigure adăpost familiei sale în vizuinile subacvatice, construind baraje pe râuri sau pe diferite bazine acvatice. Prin aceste construcții, ei creează un mozaic de habitate – o combinație de zone umede, pajiști deschise, iazuri, lemn mort și arbuști.
Un alt aspect fascinant este această abilitate unică a castorilor de a-și transforma mediul în care trăiesc prin construirea activă de baraje, diguri. Acestea sunt edificate pentru a menține un nivel ridicat și stabil al apei, permițându-le să se deplaseze mai agil și sigur, fiind mai adaptabili în mediul subacvatic decât pe uscat. Astfel, ei facilitează un acces rapid și sigur la hrană și materiale de construcție, oferind protecție intrărilor în vizuinile lor. Activitatea castorilor poate avea un impact direct și indirect asupra altor organisme din ecosisteme.
Castorul – un înțelept al naturii care ajută în fața modificărilor climatice
Castorul este recunoscut drept „inginerul ecosistemelor” datorită ingeniozității cu care construiește această diversitate de suprafețe naturale, unde reține apa și extinde zonele umede, vitale în contextul actual al schimbărilor climatice și secetelor persistente.
Deși inițial, barajele și canalele edificate de castori par să fie incomode, acestea îmbunătățesc capacitatea de stocare a apei și induc o scurgere mai lentă a acesteia. În cazul furtunilor sau ploilor abundente, riscul de inundații poate fi redus acolo unde aceste structuri sunt prezente.
În perioadele de secetă, scurgerea mai lentă a apei din barajele castorilor permite un flux constant de apă, inclusiv în pâraiele care suferă de uscăciune în ultimii ani, contribuind la proliferarea peștilor.
Calitatea apei dintr-o regiune populată cu castori poate fi îmbunătățită datorită capaciății de filtrare a barajelor lor. Acest aspect favorizează creșterea biodiversității, aducând beneficii anumitor specii. De exemplu, somonul se dezvoltă mai bine și mai rapid în regiunile populate de castori. De asemenea, o serie de mamifere, plante sau nevertebrate se bucură de reawt ce oferă castorii.
Castorii în România
Situția castorului eurasiatic, brebul, în România a fost similară cu populațiile din alte zone din Europa și din alte părți. Din cauza braconajului excesiv, aceștia au dispărut din teritoriul nostru în secolul al XIX-lea, fiind semnalate doar prin diverse denumiri date de românii din diversele regiuni ale țării, precum: breb, breboaia, brebeni, brebina, brebenei, bibor, biber, biborțeni. Se consideră că în anul 1823 a fost ucis ultimul breb din teritoriile României, undeva în regiunea fostei Moldove, în prezentul județ Caraș-Severin.
Prin intermediul unui parteneriat între Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS) și Ministerul Mediului din Germania, între anii 1998-2003 a fost reintrodus în România brebul, castorul eurasiatic. Acest proces de reintroducere a avut o evoluție semnificativă, specia răspândindu-se natural pe râuri și afluenții lor și ocupând tot mai multe teritorii noi. În 2011, s-a identificat pentru prima oară prezența castorului eurasiatic în Delta Dunării.
Castorii din Europa au fost vânați pentru industria parfumurilor
Castorul european sau castorul eurasiatic, cunoscut sub numele de breb, este înrudit cu castorul nord-american, Castor canadensis. Brebul este cel mai mare rozător semiacvatic din Europa și Asia. A fost vânăt mult timp pentru blana sa și pentru castoreum – o secreție parfumată provenită din glandele castorului -, aproape ajungând la extincție. Castoreumul este substanța cu care își marchează teritoriul și care conține mosc, un element folosit în industria parfumurilor. Acesta are rolul de a fixa și menține diverse esențe sau parfumuri.
În 1900, numărul exemplarelor a scăzut considerabil, existând aproximativ 1,200 de indivizi în Europa și Asia. După această scădere drastică, au fost inițiate diverse proiecte pentru reintroducerea brebului în locurile originale ale acestei specii. În prezent, aceasta poate fi întâlnită într-un număr semnificativ în regiuni extinse de la Franța până în China și Mongolia. Nu există date care să ateste prezența acesteia în Europa de Sud, fiind considerată absentă în Italia, Portugalia și în Balcanii de Sud. Datele indică o creștere semnificativă a populației de castori eurasiatici, numărându-se peste 1,200,000 de indivizi. Efectivul cel mai ridicat de castori eurasiatici a fost înregistrat în Europa Rusiei, Suediei, Poloniei și Letoniei.
Castorul – perceput negativ în comunitățile locale
Dinamica populației de castori eurasiatici a adus numeroase beneficii întregului ecosistem, extinzându-se pe distanțe considerabile și adaptându-se la noi teritorii. Situația se schimbă atunci când populația crește necontrolat, iar intervenția umană în mediul natural duce la restricționarea spațiului folosit de castori, fiind nevoiți să-și caute alte zone, inclusiv în localități.
Ajunși la distanțe atât de apropiate de oameni, apar conflicte între aceste două părți, deoarece interesele locale sunt afectate. Printre efectele negative se numără pierderi în cadrul culturilor agricole, forestiere și pomicole. De asemenea, terasele sau drumurile atrag pagube cauzate de inundațiile provocate de castori. Toate acestea generează costuri financiare și dezechilibre sub multiple forme de pierderi în agricultură, silvicultură și infrastructură.
Nu trebuie uitat faptul că, pentru unele comunități, râurile și pâraiele reprezintă căi de acces, iar barajele construite de castori devin obstacole în calea circulației. Pe măsură ce structurile se înmulțesc, tot mai mult teren este inundat, iar cantitatea de apă dulce disponibilă pentru consum se reduce în aval. Mai mult decât atât, animalele intră într-un cerc vicios: schimbările climatice deschid peisajul pentru coloniile de castori, ale căror bazine duc la o încălzire suplimentară, atrăgând și mai mulți indivizi din specie.
Natura ne învață necesitatea unui echilibru
Aceste probleme legate de confruntările dintre castori și oameni nu sunt noi. Prin minimizarea pierderilor, protejarea culturilor, a arborilor cu valoare economică și asigurarea securității digurilor, se poate restabili echilibrul pentru o conviețuire armonioasă între om și natură. În situațiile critice, în care castorii afectează zone esențiale pentru economia locală, se poate lua în considerare relocarea lor în medii mai naturale.
Uneori soluția este chiar în fața noastră – căci natura mereu ne oferă lecțiile de care noi uităm. Aici se poate face referire la importanța unei gestionări controlate a populației de castori. Numeroși factori naturali intervin pentru menținerea echilibrului dintre dimensiunea unei populații și numărul de indivizi. Interacțiunile dintre specii pot influența procesele ecosistemului și pot genera schimbări la nivelul biodiversității. De aceea, este crucial să implementăm strategii de monitorizare a dinamicii creșterii populației de castori.
Acest articol a apărut inițial și pe platforma InfoClima.
Urmăriți Republica pe
