Combinația Poligrafică Edificiul Scânteii a fost construită în intervalul 1952-1957, pe un teren din partea de nord a Capitalei, fapt ce a necesitat demolarea hipodromului Băneasa, simbol al „elitei decadente”, pentru amenajarea monstrousului betonat, cea mai înaltă construcție din București până în anul 2007.
Edificiul Scânteii găzduia redacțiile ziarelor propagandei regimului comunist, iar de la tipografiile construite la subsolul clădirii erau distribuite zilnic milioane de exemplare din Scânteia, Scânteia Tineretului, România Liberă, Munca și Elore (n.r. – ziar în limba maghiară).
Activitatea principală desfășurată în Edificiul Scânteii era editarea și tipărirea publicațiilor comuniste, însă în secret, clădirea avea și un rol secundar: adăpost pentru persoane privilegiate în caz de amenințare prin atac aerian sau revolte urmate de răsturnarea regimului.
„Cât este în sus este și în jos”
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2024/05/mitus-ilustratie-material-casa-presei-1-1024x683.jpg)
Se spunea în acele timpuri despre complexul poligrafic de la Edificiul Scânteii: „Cât este în sus este și în jos”. Acest lucru părea a fi mai mult o invenție generată de misterul clădirilor bine păzite cu uși ascunse, accesibile doar unui grup restrâns de indivizi instruiți să păstreze tăcerea. Totuși, multiplele rapoarte ale agenților care acționau în București, trimise către Agenția Centrală de Informații (CIA), dezvăluiau că legenda inspirată de catacombele subterane ale clădirii avea o bază reală.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_545e22451733df75ca91d8298c286068.jpg)
Recomandări
INTERVIU | Războiul pentru controlul minților dintre Moscova și Kiev. Expertă în dezinformare din Ucraina: „Am auzit în mai multe rânduri în România narațiuni tipic rusești”
O lucrare atât de grandioasă, precum construcția Edificiului Scânteii, nu putea fi ignorată de agenții care activau în capitala României pentru guvernul american. În anii ’50-’60, zeci de note informative cu privire la evoluția lucrărilor erau expediate către CIA, unele dintre ele detaliind în cel mai mic detaliu structura combinatului. Nu era vorba doar despre rapoarte vagi, ci analize complexe realizate de indivizi care, evident, aveau acces la proiectul clădirii.
Tuneluri secrete, protejate de uși camuflate, rezistente la rachete antitanc
Într-un raport din 8 martie 1963, recent declasificat de CIA, erau detaliate pe zece pagini capacitatea tipografiilor din Edificiul Scânteii, dar și informații despre încăperile ascunse sub clădire și rolul acestora.
Descoperim astfel că sub tipografia centrală din subsol funcționa o altă tiparniță, secretă, destinată tipăririi documentelor sensibile, dar și o cameră de interferență și un adăpost antiatomic proiectat pentru a asigura protecție pe termen lung pentru sute de persoane, dotat cu spații de odihnă, dușuri și un sistem de ventilație, rudimentar pentru acea perioadă, dar fascinant pentru acea eră.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_c42cf9dcea1c35c81ccec5c607ccf267.jpg)
Recomandări
EXCLUSIV | Ce spune Mircea Geoană despre extrădarea cumnatului său, Ionuț Costea, din Turcia
Acest spațiu subteran, accesibil doar unui număr restrâns de indivizi, era protejat cu uși camuflate, blindate, capabile să reziste la rachete antitanc convenționale.
CIA-RDP80T00246A066800150001-4
Despre ce informații era vorba în raportul menționat:
- „Pentru a asigura continuarea publicării ziarelor comuniste în caz de schimbare de regim, Partidul Comunist Român a decis să amenajeze un adăpost special de urgență pentru a găzdui o tipografie de urgență. Locul ales în acest scop a fost subsolul aripii D a Edificiului Scânteii.
- Sunt, de fapt, două nivele subterane, unul deasupra celuilalt (I și II). Locația este extrem de potrivită, deoarece nivelul II se află la aproximativ 20 de metri sub sol, iar grinzile care susțin cele două nivele subterane sunt blindate cu plăci de oțel la exterior și înglobate în cadrul unor stâlpi din beton armat ce susțin însăși clădirea. Intregul complex este extrem de confidențial și doar câțiva dintre angajații actuali din clădire sunt conștienți de existența acestuia.
- Accesul în subterane se făcea prin cele două lifturi din aripa D, precum și prin următoarele scări (al căror acces era interzis): două scări în aripa D și câte una în aripile A, B și C”, se arată în raportul CIA din 1963, la capitolul „Facilități de urgență”.
Agenții, bine informați, furnizează informații despre punctele vulnerabile ale Edificiului Scânteii identificate în aripa D a clădirii, unde se afla tunelul pregătit pentru ieșirea de urgență. Cu toate acestea, ușa camuflată care ducea către nivelul II era atât de rezistentă încât putea rezista la impactul direct al unei bombe de cinci tone.
Două tuneluri erau amenajate pentru evacuarea de urgență; acestea se extindeau din subsol, fiecare divizându-se în două ieșiri acoperite și bine mascate deasupra solului. Toate ușile care făceau legătura cu adăpostul erau solid blindate și capabile să reziste la rachete antitanc convenționale (teste practice fiind efectuate înainte de instalarea ușilor). Inclusiv ieșirea slabă a acestui adăpost, tunelul de urgență care se extinde din aripa D până în fața clădirii, era proiectată să reziste unui atac direct al unei bombe de cinci tone.
Raportul CIA din 1963 referitor la facilitățile de la Edificiul Scânteii:
Raportul detaliază complet echiparea acestui adăpost secret, situat la 20 de metri sub nivelul solului, descriind în detaliu alimentarea cu energie electrică, și apă, ventilația catacombelor și funcționarea echipamentelor de filtrare a aerului în caz de atac aerian.
„Spațiile de lucru ale adăpostului erau dotate cu: un generator electric (de aproximativ 100 CP) fabricat la Uzina 23 August; dușuri, toalete, dormitoare, birouri și spații de comandă pentru comandanții de apărare civilă ai clădirii.
Aprovizionarea cu energie electrică a adăpostului era asigurată de stația de transformare T-3, dar printr-o simplă apăsare de buton se putea trece la alimentarea dată de propriul generator al adăpostului.
Apa era adusă dintr-un puț de 210 metri adâncime, echipat cu un motor de 40 kW, care furniza 60 de metri cubi pe oră. Apa uzată din adăpost era evacuată prin sistemul municipal, utilizând o pompă specială”, se menționează în documentul respectiv.
Rolul bicicletelor fixe din subteranele Edificiului Scânteii
Remarcabilă este descrierea sistemului de filtrare a aerului făcut dintr-un material special, pe care autorul raportului, deja bine informat, nu reușise să-l identifice.
:contrast(8):quality(75)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2024/05/mitus-ilustratie-material-casa-presei-11-1024x768.jpg)