Clovn. Sursa foto: pixabay Ștefan Mihăilescu-Brăila a fost o sclipire care a luminat cinematografia română și i-a schimbat pentru totdeauna direcția. Hâtru și bine-dispus, alteori necruțător sau răutăcios, „nea Bachus” le-a dat personajelor pe care le-a interpretat o naturalețe ieșită din comun. Rolurile sale nu vor muri niciodată, pentru că energia care i-a animat talentul nu are cum – iar fizica cuantică o confirmă – să dispară. Ștefan Mihăilescu-Brăila are un loc special în inimile românilor, este amintirea la care oricine vrea să apeleze atunci când îi merge rău.
A vrut să fugă în America
Mama sa, o infirmieră din Brăila, l-a adus pe lume pe 3 februarie 1925. A fost rodul unei relații de o noapte cu un medic din cartierul „Lacul Dulce”.
Din păcate, n-a avut parte de prea multă iubire maternă, așa că la vârsta de 14 ani s-a hotărât să plece în America, împreună cu un prieten.
Acesta a lăsat, însă, acasă un bilet de adio, așa că cei doi au fost prinși. După doi ani, s-a angajat port, ca salahor. Mai târziu, a devenit funcţionar.
În anul 1947, la vârsta de 22 de ani, a absolvit Conservatorul de muzică şi artă dramatică “G. Cavadia”.
S-a angajat la teatrul „Maria Filotti” din Brăila, acolo unde a jucat din 1949 până în 1954. Cum pe unul dintre colegi îl chema la fel – Ştefan Mihăilescu – a decis să își mai ia un nume, Brăila, pentru a nu fi confundat.
În 1956, pleacă în Maramureș, la teatrul din Baia Mare. Talentul său era izbitor. Ștefan Mihăilescu-Brăila improviza, mai ales în comedii. „Mă dedam la clovnerii”, avea să-și amintească el mai târziu.
Venirea la București
Dar destinul l-a adus în București, acolo unde a devenit un actor consacrat.
Va debuta la Teatrul “Giuleşti” (fost Muncitoresc) în piesa de mare succes „Napoli, oraşul milionarilor”, de Eduardo de Filippo.
De atunci, drumul său s-a deschis către celebritate. A jucat acolo până în anul 1985 și a colaborat cu mari regizori, care l-au distribuit în roluri mari, precum Cadâr din „Take, Ianke și Cadâr” sau Iorgu Langada din „…Escu” de Tudor Mușatescu.
A debutat odată cu Stela Popescu
Dar filmul avea să îl facă atât de popular publicului. A debutat în 1958 în comedia „Alo?… Aţi greşit numărul!”, regia Andrei Călăraşu, în rolul unui fotograf. I-a avut colegi, la acel debut, pe Iurie Darie şi Ion Lucian. În aceeași peliculă au debutat și Rodica şi Ştefan Tapalagă, dar şi Stela Popescu.
Imediat este „aruncat” în cele mai mari comedii ale cinematografiei românești. Filmografia este este vastă și conține zeci de apariții.
Dar vârful lui Ștefan Mihăilescu-Brăila a fost, fără doar și poate, rolul Bachus, din celebrul film „Secretul lui Bachus” din 1983, regizat de Geo Saizescu.
A fost rolul care l-a definit cel mai bine. De altfel, Geo Saizescu declara că îl ochise încă de la început pe Ștefan Mihăilescu Brăila pentru rolul principal.
„Era extraordinar!”, a spus, ani mai târziu, regizorul. Acesta a adăugat că Ștefan Mihăilescu Brăila a studiat mult timp rolul și că a intrat perfect în pielea lui „Bachus”.
Memorabilă a fost performanța sa actoricească din filmul „Nea Mărin miliardar” (1979), regizat de Sergiu Nicolaescu, unde a fost „Bossul nr. 2”.
A primit multe premii
Ștefan Mihăilescu Brăila a primit foarte multe premii. În 1964 i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române. În 1967 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a.
A câştigat premiul Asociaţiei Cineaştilor în anul 1984, pentru rolul din „Secretul lui Bachus”. A ieşit la pensie în anul 1985.
Drama
Dar destinul avea să fie crud cu el. În anul 1991, actorul a făcut un atac cerebral. Și-a pierdut memoria și a trebuit să ia totul de la zero.
A reînvățat alfabetul, mersul și cititul… Trei ani mai târziu, din lipsă de bani, s-a angajat pe un post de consilier de imagine.
Ştefan Mihăilescu-Brăila a murit pe 19 septembrie 1996, la București, într-o sărăcie lucie, uitat de toți, dar în special de colegii de breaslă. La înmormantarea sa au fost doar 10 persoane…
