Atât în România, cât și în multe state europene se conturează un discurs dual. Pe de o parte, se poate distinge clar susținerea ferma Ucrainei dinspre partidele europene, iar pe de altă parte, un caracter strident îl are retorica din partea extremelor, care folosesc „pacea” ca pretext pentru o formă de abandon. În cadrul ultimului episod al Business Focus, Sergiu Miscoiu, politolog și profesor la Universitățile Babeș-Bolyai din Cluj și Paris-Est Créteil, a detaliat pentru cititorii Ziare.com imperativul României de a-și păstra vii și neechivoce atât angajamentele luate față de o pace justă pentru Ucraina, cât și echilibrul dintre linia europeană pe care ne-am asumat-o și parteneriatul strategic cu SUA, într-un moment în care susținerea de către administrația americană a flancului Estic al NATO este mai crucială ca oricând.
Politologul a fost întrebat, în cadrul interviului, cum ar justifica, practic, în termeni cât mai clari, imperativul susținerii unei păci juste în Ucraina în urma negocierilor care se poartă în prezent pe axa SUA – Ucraina – Rusia. Acesta a punctat, astfel, că dacă Ucraina va fi perdantă în acest război și Rusia se va considera marea învingătoare, inclusiv prin acapararea de teritorii, prin impunerea de condiții legate de statutul viitor al Ucrainei, de regimul de la Kiev, „vom avea cu siguranță o Rusie care, după încă o perioadă de timp, care nu poate fi estimată în mod realist, va emite pretenții asemănătoare în ceea ce privește alte state: începând cu Țările Baltice, continuând cu Moldova, poate nu în ordinea asta, ci inversă, și mergând mai departe către România, Polonia și alte state.
În logica lui Putin, prelungirea regimului său, și nu e vorba doar de persoana sa, desigur, depinde de o temporizare a unor conflicte internaționale de tip imperialist pe care regimul le produce. Ucraina a fost unul dintre acestea și probabil că Putin va căuta să deconteze un succes. Dar după încheierea acestei epoci, va fi nevoie de altceva. Și acest altceva nu va putea să vină decât dintr-o zonă în care să se continue imperialismul rusesc către Europa Centrală și de Est, văzută ca fiind slavă”, a explicat Sergiu Mișcoiu.
Și de aceea este esențial ca pacea în Ucraina să se obțină ținând în continuare Rusia „în chingile sancțiunilor internaționale și obligând Rusia să rămână un stat care e obligat să-și țeasă relații cu alte state, nu să invadeze teritoriile altor state după care să-și proclame victoria și să le anexeze. E extrem de simplu. Forțele extremiste, naționaliste, așa-zis suveraniste, sunt extrem de cinice. Pentru că în numele acestei păci încearcă să ajungă la putere nu doar în România, ci în aproape toate statele europene, pedalând pe un discurs care este în același timp un discurs defetist al Europei: „Am pierdut, suntem mici, suntem fiecare în colțul său și ne vedem de treaba noastră.”
Pe de altă parte, a explicat politologul, partidele extremiste din Europa agită un stindard al victoriilor trecute, al istoriei glorioase Imperiul Francez, al Imperiului Britanic, a celui german, în cazul AfD-ului din Germania, trecutul României Mari, în cazul naționaliștilor români. Toate iluziile trecute pe care le agităm într-o manieră extrem de contraproductivă sunt cu atât mai puțin fezabile în condițiile în care, în loc să strângi rândurile cu ceilalți europeni, să faci un bloc unitar pentru a te apăra, văzând care este totuși diferența de capacitate între țările europene și marele puteri înarmate geopolitic, țin un discurs de dezuniune și de dezangajare, care nu poate fi, decât din păcate, fatal țărilor europene. Adică, dacă dorim să ne autodistrugem, vom merge pe această cale. Este destul de simplu: îi aducem la putere pe toți acești oameni și, în continuare, vom plăti o poliță istorică probabil de decenii, dacă nu de secole.
Cum ar trebui România să jongleze cu cele două axe de aliniament UE și SUA
Sergiu Mișcoiu a explicat faptul că, indiferent de ruptura politică de orice natură care se întrevede mai mult sau mai puțin concret la acest moment între Uniunea Europeană și Statele Unite, țara noastră „este obligată” să rămână în contact strâns și în echilibru cu ambele linii de susținere. „Noi ne-am plasat în ultimii 20 de ani în siajul Statelor Unite ale Americii, tocmai pentru a deveni membrii NATO și pentru a fi acceptați în această alianță occidentală. Statele Unite ale Americii erau cele care se opuneau aderării României, așa cum știm, la finalul anilor ’90 la NATO. Au acceptat, tocmai fiindcă noi am fost mai mult pro-americani decât pro-europeni în materie de securitate. În momentul de față, desigur, între cele două există un echilibru și trebuie să ținem în continuare un discurs de menținere a alianței strategice cu Statele Unite ale Americii”, a nuanțat acesta.
Potrivit politologului, trebuie să „activăm lobby-urile – și aici nu ne pricepem foarte bine, trebuie să o recunoaștem – din Statele Unite ale Americii, care ar trebui să-i arate lui Donald Trump cât de mare ar fi greșeala strategică pentru SUA să abandoneze Europa Centrală și de Est și, deci, implicit, România. Vorbim de investițiile Statelor Unite care sunt aici din 1990, în apărarea Occidentului European și apoi a Europei Centrale și de Est, după al Doilea Război Mondial, și pe care Trump este gata acum să o abandoneze, să o cvasi-abandoneze. Și aici trebuie arătat strategic cât de mult are de pierdut America din această operațiune.
Probabil că aceasta va trebui să fie strategia noastră. Desigur, în același timp, la pachet, trebuie să existe o angajare totală a României în eforturile de consolidare a unei armate europene. În acest sens cred că nu mai există discuții sau relativizarea care venea din ideea că i-am supărat pe americani, că am ieșit de sub tutela lor. Ar trebui să fie complet abandonată această idee, pentru că, evident, obiectivul este acela de a fi apărați. Și, pragmatic vorbind, este pentru prima oară când vorbim de un efort de acest tip la nivel european, pentru că există bani, există strategie deja. Nu rămâne decât să fim cât se poate de angajați, tocmai pentru a ne garanta, atât cât putem, viitorul.”
Practic, România, prin diplomație și prin această axă de lobby cu Statele Unite, pentru a-i face să înțeleagă importanța păstrării unei apărări solide pe flancul estic al NATO, ar putea chiar și în sens indirect să facă un serviciu și angajamentului luat față de Uniunea Europeană.
„Siguranța maximă este dată de această Europă a apărării, în care trebuie să investim, însă strategia menținerii relațiilor cu SUA este esențială pentru că, până la urmă, ar trebui să ne orienteze pe termen și mai lung. Dincolo totuși de mandatele lui Donald Trump, pentru că America nu va rămâne la infinit această cutie reacționară în care vrea să o transforme Trump, ci își va reveni la un moment dat și la momentul acela, va trebui să aibă uși deschise peste tot și noi ar trebui să păstrăm aceste uși deschise”, a încheiat politologul.
Puteți urmări discuția completă în interviul video de mai jos, în care politologul Sergiu Mișcoiu intră în mai multe detalii despre rolul României în climatul geopolitic actual și cum s-ar putea schița o strategie de comunicare în politica externă în perioada următoare pentru a ne garanta cele mai solide coridoare de securitate în viitor.