Principele Carol, fiul regelui Ferdinand și al reginei Maria, a ocupat tronul României între 8 iunie 1930 și 6 septembrie 1940. Înainte de a deveni rege, a avut mai multe tentative de renunțare la titlu, inclusiv în 1918 și 1925, când a făcut mai multe gesturi de respingere a statutului regal.
În iarna anului 1925, Carol a transmis o scrisoare regelui Ferdinand, în care anunța că renunță definitiv și irevocabil la calitatea de principe moștenitor și cerea să fie exclus din familia regală. În trecut, a mai făcut acest lucru în 1918, în timpul războiului, și în 1919, când și-a recunoscut paternitatea pentru copilul cu Zizi Lambrino, fără acceptul regelui. În 1920, a revenit asupra deciziei de a renunța la prerogativele de moștenitor, iar în 1921 s-a căsătorit cu principesa Elena a Greciei, având un fiu, principele Mihai.
Citește și: Program special la 68 de ani de la prima premieră a Teatrului Tineretului din Piatra Neamț
Ultima sa renunțare, în decembrie 1925, a fost urmată de adoptarea unor legi în Parlament, care au recunoscut această decizie și au stabilit pe Mihai ca moștenitor al tronului. În anii următori, Carol s-a stabilit la Paris, unde și-a luat numele de Carol Caraiman.
Revenirea sa în România a avut loc în noaptea de 6 spre 7 iunie 1930, după moartea regelui Ferdinand. În timpul domniei, Carol al II-lea a promovat o politică de concentrare a puterii, fiind împărțit între susținători și opozanți ai regimului său. În 1940, după o domnie marcată de conflicte și controverse, Carol a decis să abdice, părăsind tronul României.
Conform Svnews.ro