ULTIMA ORĂ
Cele mai recente știri din SuceavaSuceava Expres — Suceava, Fălticeni, Rădăuți și comunele lorCele mai recente știri din SuceavaSuceava Expres — Suceava, Fălticeni, Rădăuți și comunele lor
cultural

Cartea lui Kissinger despre inteligența artificială și viitorul umanității

Maria Ionescu

Maria Ionescu

⏱ 2 min citire
Coperta cărții Genesis
Sursa foto: svnews.ro

Sursă: Svnews.ro

Există cărți care explică lumea în care trăim și cărți care încearcă să surprindă lumea care abia începe să se nască. "Genesis. Artificial Intelligence, Hope, and the Human Spirit" aparține celei de-a doua categorii. Publicată la sfârșitul anului 2024 și semnată de Henry Kissinger, Eric Schmidt și Craig Mundie, cartea nu își propune să fie nici un manual despre inteligența artificială, nici o colecție de predicții spectaculoase.

Citește și: Program special la 68 de ani de la prima premieră a Teatrului Tineretului din Piatra Neamț

Ambiția ei este mult mai mare și, tocmai de aceea, mai dificilă: să afle dacă apariția inteligenței artificiale reprezintă doar o nouă etapă în evoluția tehnologiei sau începutul unei transformări comparabile cu marile rupturi intelectuale din istoria civilizației.

Ce reprezintă inteligența artificială pentru umanitate?

Întrebarea nu este formulată întâmplător. Henry Kissinger și-a dedicat întreaga viață modului în care schimbările istorice modifică echilibrul dintre putere, cunoaștere și ordine politică. De la studiile consacrate diplomației europene din secolul al XIX-lea până la reflecțiile asupra ascensiunii Chinei, preocuparea sa constantă a fost identificarea acelor momente în care regulile lumii se schimbă mai repede decât instituțiile chemate să le administreze.

  • Inteligența artificială obligă omul să-și reconsidere statutul de ființă capabilă să cunoască.
  • Cartea susține că AI nu este o simplă extensie a revoluției digitale.
  • Transformările majore ridică întrebări fundamentale despre cunoaștere și sursele acesteia.

Critica abordării istorice

O primă rezervă critică vizează modul în care este tratată istoria. Comparația cu marile revoluții ale trecutului este sugestivă, dar argumentația insistă mai ales asupra asemănărilor, trecând cu vederea diferențele esențiale. Tiparul, motorul cu aburi sau electricitatea au amplificat capacitățile omului fără a participa la actul cunoașterii propriu-zise.

În schimb, inteligența artificială produce texte, formulează ipoteze, rezolvă probleme și oferă explicații într-un mod care imită procese cognitive considerate, până de curând, exclusiv umane. O analiză aprofundată a acestei disjuncții ar fi fost binevenită.