Sursă: Svnews.ro
La câțiva kilometri nord-vest de Oxford, pe dealurile domoale din Cotswold, se înalță marele Palat Blenheim, un dar al poporului englez recunoscător pentru John Churchill, primul duce de Marlborough. Bătălia sângeroasă după care și-a luat numele Palatul Blenheim a avut loc pe 13 august 1704, în apropierea micului orășel Blindheim, anglicizat în istoria engleză cu numele Blenheim.
Citește și: Program special la 68 de ani de la prima premieră a Teatrului Tineretului din Piatra Neamț
Bătălia a făcut parte din Războiul de Succesiune a Spaniei, lupta fiind purtată de mai multe țări europene, coalizate pentru a-l împiedica pe nepotul lui Ludovic al XIV-lea să devină rege al Spaniei, căci astfel s-ar fi creat condițiile ca Franța și Spania să se unească sub conducerea unui singur rege.
Ce a reprezentat bătălia de la Blenheim?
Blenheim a fost prima bătălie decisivă din cariera lui Marlborough, cu toate că avea deja cincizeci și trei de ani la vremea respectivă. A fost, de asemenea, prima sa colaborare cu un alt general celebru, prințul Eugen de Savoia.
- 56.000 de soldați francezi au fost copleșiți de trupele aliate.
- Trupele aliate au însumat 52.000 de mercenari, inclusiv austrieci, prusaci, olandezi, hessieni, danezi și englezi.
- Numai 12.000 de soldați din trupele lui Marlborough erau compatrioți.
Consecințele bătăliei
La încheierea bătăliei, învingătorii numărau 12.000 de morți sau răniți. Însă trupele lui Marlborough și Eugen uciseseră și răniseră împreună 20.000 de dușmani și luaseră prizonieri 14.000, împreună cu 5.400 de căruțe cu provizii, 40 de tunuri și 34 de trăsuri în care se aflau femeile ofițerilor francezi.
Cu toate că a fost un triumf, Bătălia de la Blenheim nu a încheiat nici pe departe războiul, care a continuat încă zece ani. În final, nepotul lui Ludovic al XIV-lea a rămas pe tronul Spaniei, cu toate că Franța și Spania nu s-au unit niciodată sub un unic monarh.