Sursă: Svnews.ro

La primele ore ale dimineții de 4 iunie 1940, în timp ce blindatele germane avansau, aflându-se la numai cinci kilometri de port, a fost abandonată Operațiunea Dynamo – evacuarea trupelor aliate prinse în cursă la Dunquerque. Pe capul de pod care se micșora din ce în ce mai mult, au fost lăsate elemente din ariergardă, câteva mii de soldați din Armata I franceză, care continuau să apere perimetrul.

În schimb, pe parcursul a nouă zile pline de primejdii, ajunseseră dincolo de Canalul Mânecii, în siguranță, în Marea Britanie, aproape 340.000 de soldați britanici și francezi. În data de 28 mai, când a debutat Operațiunea Dynamo, situația Forței Expediționare engleze păruse disperată, flancul stâng rămânând brusc expus, ca urmare a capitulării armatei belgiene.

Contextul istoric al evacuării de la Dunquerque

Winston Churchill, prim-ministru al Marii Britanii de mai puțin de trei săptămâni, se îndoise că puteau să fie salvați mai mult de 50.000 de soldați. Însă, în final, eforturile de salvare au înregistrat un succes care a depășit orice așteptare – grație norocului, erorilor germanilor și extraordinarei performanțe a Marinei Militare Regale și a Forțelor Aeriene Regale, care au condus și au asigurat protecția operațiunii.

• 340.000 de soldați salvați
• Operațiunea a început pe 28 mai 1940
• Winston Churchill a devenit prim-ministru pe 10 mai 1940

Discursul lui Churchill și impactul asupra moralului britanic

Pentru publicul britanic, acest succes obținut în ultimul moment a devenit „miracolul de la Dunquerque”, aproape un triunf în toată puterea cuvântului, un mijloc de disimulare a proporțiilor înfrângerii suferite de Aliați în fața atotputernicului Wehrmacht. Mai târziu, în cursul aceleași zile, într-un discurs ținut în Camera Comunelor, Churchill a ales următoarele cuvinte pentru a descrie ceea ce se petrecuse de cealaltă parte a Canalului Mânecii: „Trebuie să fim foarte atenți, să nu conferim acestei salvări atributele unei victorii. Războaiele nu se câștigă prin evacuări”.

În ciuda prudenței sale, Churchill a dat glas sfidării cu unul dintre cele mai însuflețitoare discursuri din istorie, care a cuprins și următoarele rânduri: „Nu ne vom înclina și nu ne vom lăsa înfrânți. Vom merge până la capăt. Vom lupta în Franța, vom lupta pe mări și pe oceane, vom lupta cu o încredere crescândă și o forță tot mai mare în aer, ne vom apăra insula, indiferent cât ne-ar putea costa. Vom lupta pe plaje, vom lupta în locurile de debarcare, vom lupta pe câmpuri și pe străzi, vom lupta pe dealuri; nu ne vom preda niciodată”.