Sursă: Svnews.ro
Ștefan cel Mare, fiul voievodului Bogdan al II-lea al Moldovei, s-a stins din viață în anul 1504. Acesta a fost un lider remarcabil, cunoscut pentru abilitățile sale de conducere și pentru victoria sa în bătălia de la Hereasca, Dolgești, împotriva lui Petru Aron în 1457.
Citește și: Program special la 68 de ani de la prima premieră a Teatrului Tineretului din Piatra Neamț
La doar două zile după această victorie, pe 14 aprilie, toate stările Țării Moldovei l-au ales domn al țării. După ce a primit ungerea din partea mitropolitului Teoctist, Ștefan cel Mare a preluat conducerea Moldovei, stabilind două obiective principale: consolidarea puterii centrale și apărarea țării de pericolul otoman.
Consolidarea puterii centrale
În timpul domniei sale, Ștefan cel Mare a luptat împotriva marilor boieri care contestau autoritatea sa. Orice tentativă de rebeliune a fost rapid reprimată, demonstrându-și astfel puterea și determinarea. Acesta a mobilizat resursele țării pentru a întări puterea domnească, ignorând legăturile de rudenie atunci când era necesar.
- Ștefan cel Mare a obținut victorii importante în bătălii, inclusiv la Vaslui în 1475.
- Oastea sa, formată din răzeși și târgoveți, a fost esențială în apărarea Moldovei.
- În 1497, a avut loc o confruntare crâncenă cu armata polonă la Codrii Cosminului.
Legături diplomatice și ctitorii
După ce a consolidat puterea Moldovei, Ștefan cel Mare a căutat sprijin diplomatic în Occident, contactând cancelariile apusene, inclusiv pe papa Sixt al IV-lea. În 1477, o ambasadă a sa a sosit la Veneția cu un mesaj adresat Senatului.
De asemenea, Ștefan cel Mare a ctitorit numeroase biserici, printre care mănăstirea Putna, care a marcat începutul unui nou stil arhitectural în Moldova. Alte ctitorii notabile includ biserica Sfântu Gheorghe de la Voroneț și biserica Sfântu Nicolae din Botoșani, fiecare având un impact semnificativ asupra arhitecturii moldovenești.