Sursa foto: mediafax.ro
Sursă: Mediafax.ro
Citește și: PEEK & CLOPPENBURG DESCHIDE AL 14-LEA MAGAZIN ÎN ROMÂNIA
În 2026, cursa pentru gazele naturale din estul Mediteranei intră într-o nouă etapă, concentrându-se pe controlul infrastructurii de transport și procesare, nu doar asupra zăcămintelor.
Potrivit El País, dacă anterior disputa era despre drepturile asupra zăcămintelor, acum competiția se mută pe infrastructura care permite exportul și comercializarea gazului, precum terminalele de lichefiere și gazoductele.
Egipt are un avantaj major în această luptă, fiind singura țară din regiune cu instalații de lichefiere capabile să exporte gaze naturale lichefiate (GNL) la scară largă. Terminalele de la Idku și Damietta îi permit Egiptului să primească, să lichefieze și să exporte gaze, inclusiv din zăcămintele israeliene Leviathan și Tamar.
Dezvoltarea unei infrastructuri similare de la zero ar necesita aproape un deceniu și investiții între 6 și 10 miliarde de dolari, însă Egiptul a extins deja capacitatea de regazificare prin nave speciale, facilitând reexportul de GNL.
Strategia egipteană are însă vulnerabilități, precum dependența de importurile de gaze din Israel, afectate de conflictele regionale, și creșterea consumului intern, ceea ce limitează disponibilitatea pentru export.
Turcia, în schimb, adoptă o strategie diferită, încercând să devină un hub regional de gaze. Ankara diversifică sursele de energie, dezvoltă gazoducte, crește producția internă și extinde capacitățile de stocare, beneficiind de poziția sa geografică între Rusia, Europa și Orientul Mijlociu.
Relațiile cu Rusia și Iran îi oferă Turciei acces la importante resurse energetice, iar cele cinci terminale de regazifiere îi permit să gestioneze și să distribuie gazul în regiune.