România a provocat reacția Rusiei - Maria Zaharova critică vehement cererea restituirii tezaurului: 'Încercare de a transfera 'datoriile fictive' vechi de o sută de ani către Rusia'

România, care solicită înapoierea tezaurului, pare să vizeze rezolvarea problemelor sale economice pe spinarea Rusiei, a semnalat purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, pe platforma Telegram, conform informațiilor prezentate joi pe dzen.ru, cu referiri la mai multe surse media rusești, între care RIA Novosti, relatează AGERPRES.

România încearcă să impună Rusiei "datoriile sale inexistente" de secole în urmă, într-o încercare de a îmbunătăți situația economică dezastruoasă a țării, a completat Zaharova.

Ea a menționat că datoriile pe care România le are față de Rusia și Uniunea Sovietică depășesc, "după calculul experților", valoarea tezaurului românesc care a fost transferat Rusiei pentru păstrare în anii 1916-1917.

Conform Komsomolskaia Pravda, care o citează pe Maria Zaharova, în 1949, Moscova "a anulat aproape în totalitate datoria României pentru distrugerile cauzate în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial".

Citește și: Președintele PNL Suceava anunță candidatura lui Vasile Rîmbu și avertizează consilierii locali

Publicația rusă menționează că în anul 2022 România a solicitat Rusiei suma de 4 miliarde de euro cu titlu de despăgubire pentru tezaurul său.

Parlamentul European cere Rusiei să returneze tezaurul național al României

Parlamentul European a cerut joi Federației Ruse să restituie integral tezaurul național al României trimis în Rusia în anii 1916 și 1917.

Legislativul european a adoptat joi o rezoluție referitoare la tezaurul național al României confiscat ilegal de Rusia.

Rezoluția a fost redactată de europarlamentarul român Eugen Tomac, semnată de toți reprezentanții români din Parlamentul European și susținută de majoritatea membrilor instituției.

„Reușită extraordinară în Parlamentul European! Rezoluția privind recuperarea Tezaurului României confiscat în Rusia a fost adoptată cu o largă majoritate de voturi. Rezoluția pe care am inițiat-o reprezintă primul document oficial european care solicită în mod explicit Federației Ruse să returneze Tezaurul confiscat ilegal. Este o chestiune de demnitate națională. România nu poate și nu trebuie să accepte altceva decât recuperarea celor 91,5 tone de aur și a întregului Tezaur cultural”, a scris europarlamentarul Eugen Tomac pe pagina sa de Facebook.

Tezaurul românesc a fost depozitat în Rusia cu garanția unei restituiri integrale, conform documentelor semnate, cu aceeași forță ca tratatele internaționale, și confiscarea ilegală a tezaurului de către Rusia este o încălcare a dreptului internațional și a obiceiurilor internaționale, a subliniat europarlamentara Corina Crețu.

Întocmai cunosc, împreună cu mobilitatea caracteristică spiritelor de acolo și cu instabilitatea terenului pe care se merge în acel vast imperiu. Un astfel de depozit în posesia Moscovei nu este sigur în contextul actual și ne vom confrunta cu dezamăgiri amare (...) Cu toate acestea, vă rugăm, nu-l trimiteți în Rusia! (Bancherul Mauriciu Blank către prim-ministrul Ionel Brătianu, 1916).

Mutarea rezervelor de aur ale României în Rusia, în anii 1916 și 1917, împreună cu diverse colecții de obiecte culturale, artistice și de arhivă, a fost reglementată printr-un acord oficial și valabil din punct de vedere juridic până în prezent pentru a asigura păstrarea sigură în circumstanțe excepționale.

Conform acordului, încheiat în timpul primului război mondial, sunt incluse și garanții juridice pentru returnarea, obligațiile prevăzute fiind încălcate de Rusia.

Tezaurul național al României aflat în Rusia cuprinde 91,5 tone de aur fin, parte a rezervelor de aur ale Băncii Naționale a României.

Acesta include colecții regale de bijuterii și monede rare cu valoare istorică și culturală, alături de valoarea aurului în sine, precum și obiecte culturale, religioase și de arhivă care fac parte din patrimoniul național al României.

Bancherul Mauriciu Blank: „Vă rugăm, nu-l trimiteți în Rusia!”

„Cunosc Rusia, cunosc mobilitatea spiritelor de acolo și nesiguranța terenului pe care se calcă în acel vast imperiu. Un asemenea depozit în mâna Moscovei nu e sigur în clipele actuale și vom avea deziluzii amarnice. Mult mai indicat ar fi să trimitem Tezaurul la Londra. […] Ce ar fi dacă am încredința Tezaurul nostru Băncilor din Christiania? […] Dar, pentru Dumnezeu, nu-l trimiteți în Rusia!”, îi spunea bancherul Mauriciu Blank premierului român Ionel Brătianu, în 1916.

Pe 2 decembrie 1916, Consiliul Băncii Naționale a României a hotărât ca Tezaurul să fie transferat la Moscova, cu condiția ca guvernul să informeze oficial Banca în acest sens, urmând ca guvernul rus să se angajeze să asigure „paza și păstrarea lui”.

Opțiunile menționate de Mauriciu Blank, precizate mai sus, au fost respinse din diverse motive, subliniază istoricul Daniel Citirigă.

Pe de o parte, exista riscul ca Tezaurul să fie atacat de trupele germane pe drumul către Londra, iar pe de altă parte, se luau în considerare costurile ridicate ale asigurării unui astfel de transport sau riscul de a crăpa relațiile cu oficialii de la Petrograd (actualul Sankt Petersburg și capitala Imperiului Țarist de la acea vreme), de la care România se aștepta la un sprijin militar și logistic important în război.

În plus, reprezentantul Rusiei în România la acea vreme susținea că transferul Tezaurului ar trebui să servească la întărirea „legăturilor de alianță”.

Pe 20 decembrie 1916, un prim transport care includea Tezaurul Băncii Naționale și bijuteriile reginei Maria ajungea la Moscova.

Valoarea estimată a Tezaurului, închis în 1.738 de cutii, dintre care trei conțineau lingouri de aur fin, iar restul valută, era de 314.580.456,84 de lei-aur, iar cele două cutii ale Reginei aveau o valoare de 7.000.000 lei-aur. Este evident că o parte semnificativă dintre monedele din Tezaur aveau valoare istorică, însă acest aspect nu a fost luat în considerare la vremea respectivă.

Al doilea transport a avut loc în condiții diferite. În vara anului 1917, Rusia se afla în haos total, țarul Nicolae al II-lea abdicase, guvernul de la Petrograd trecea printr-o criză după alta, iar armata era și ea într-o situație dificilă.

În același timp, ofensiva germană punea pe tapet o măsură extremă: mutarea guvernului și a Casei Regale române în Rusia, deși, în cele din urmă, acest lucru nu s-a materializat, relatează istoricul.

Pe 3 august, ajungea la Moscova al doilea tren care transporta Tezaurul Băncii Naționale din România, dar și depozitele Casei de Depuneri și Consemnațiuni, ale băncilor și instituțiilor publice și private, la care se adăugau odoare mănăstirești, opere de artă din colecțiile publice și private, arhive și colecții ale Academiei Române.

Printre acestea, se regăseau lucrări de Grigorescu, Aman, Andreescu, Petrașcu și mulți alții sau colecții valoroase, precum Cloșca cu puii de aur.

Printr-o intervenție de ultim moment, George Enescu a reușit să expedieze, într-o lădiță, toate manuscrisele sale încă din copilărie, de la începutul carierei sale de compozitor.

Nu întâmplător, Mihail Gr. Romașcanu, care a publicat un prim volum despre Tezaurul de la Moscova în 1934, menționa că „valoarea reală a depozitului făcut în Rusia de CDC reprezenta o cifră mult mai mare”, având un caracter inestimabil.

Conform cifrelor absolute, suma era de 7,5 miliarde de lei pentru al doilea transport.

Sfârșitul războiului a plasat România în tabăra învingătoare, dar Rusia nu mai era nici aliată, nici imperială. Moscova devenea centrul global al comunismului, iar după Revoluția bolșevică, Tezaurul era protejat de „oligarhia română”, precizează istoricul Daniel Citirigă.