Timpurile actuale, când ne pregătim să sărbătorim cea de-a 105-a aniversare a Marii Uniri – Ziua Națională a României, sunt similare cu cele trăite de înaintașii noștri la sfârșitul primei conflagrații mondiale.
Chiar dacă ororile frontului nu se petrec acum pe teritoriul nostru, ele nu sunt deloc departe, iar efectele lor secundare (refugiați, dificultăți economice, tensiuni politice și incertitudini majore) ajung până la fiecare dintre noi.
Țara pe care o iubim și a cărei soartă este legată de propriile noastre destine individuale este, ca și atunci, o democrație autentică, dar relativ fragilă; o economie promițătoare, dar vulnerabilă; o societate cu speranțe mari și un potențial uriaș, dar care se teme încă de schimbările care i-ar putea garanta un viitor mai bun.
Lumea înconjurătoare este, și ea, clădită parcă pe nisip.
Civilizația occidentală trece prin crize pe care puțini le-au crezut posibile (dar pe care le-a traversat și atunci, în iluziile La Belle Epoque ce au precedat Marele Război), iar amenințările vin atât dinspre un Răsărit incapabil să se desprindă de totalitarism, cât și dinspre acele elite europene care visează să-și rezolve interesele meschine prin importul de autoritarism.
Citește articolul complet pe Suceava Expres
Deschide articolul →