Pe fondul unei Franțe devastate de Moartea Neagră și de conflictele militare, țăranii s-au ridicat împotriva stăpânilor nobili în 1358, în prima revoltă majoră a secolului al XIV-lea.
În acea perioadă, o treime din populație fusese ucisă de ciumă, iar zonele rurale erau martorii unor jafuri și violențe ale bandelor de mercenari, numite Marile Companii.
În același timp, englezii învinseseră și umiliseră nobilimea franceză în război, iar regele Ioan al II-lea fusese capturat și dus în Anglia, lăsând țara în haos.
Țăranii, numiți disprețuitor de nobili Jacques Bonhomme, trăiau în condiții de mizerie extremă, fără acces la apă potabilă, căldură sau mobilier, fiind nevoiți să trăiască din pâine cu ceapă, pe colibe din lemn sau lut.
Leu, la circa 40 km nord de Paris, aproximativ 100 de țărani, conduși de Guillaume Callet, s-au înarmat cu furci, cuțite și ciomege și au atacat conacul nobiliar cel mai apropiat, incendindu-l și ucigând întreaga familie de nobili.
Citește articolul complet pe Suceava Expres
Deschide articolul →