Sursă: Svnews.ro

Pe 15 iulie 1099, cu ajutorul turnurilor de asalt și al scărilor mobile, 15.000 de cruciați au luat cu asalt zidurile orașului sfânt Ierusalim, strigând „Ajută-ne, Dumnezeule!”. Această acțiune a marcat triumful Primei Cruciate.

Papa Urban al II-lea, în cadrul Conciliului de la Clermont din urmă cu patru ani, a declarat: „Ierusalimul este buricul lumii”. Deși apelul său la un război sfânt poate părea tardiv, având în vedere că Ierusalimul fusese oraș musulman de peste patru secole, abia în 1071, când turcii selgiucizi au venit din Asia Centrală, orașul a fost interzis pelerinilor creștini.

Ce s-a întâmplat în timpul asediului Ierusalimului?

În această mare aventură, probabil în jur de 50.000 de cavaleri, soldați și personal auxiliar, inclusiv nobili de ranguri inferioare și țărani, au pornit în căutarea norocului și a libertății. Timp de trei ani, cruciații au străbătut Europa și Asia Mică, confruntându-se cu foamete, sete, boli și atacuri din partea bandiților.

• 15.000 de cruciați au asediat Ierusalimul.
• Mai mult de jumătate dintre ei muriseră sau se rătăciseră până la sosirea în oraș.
• Atacatorii au doborât porțile Templului lui Solomon, unde sarazinii se refugiaseră.

Consecințele cuceririi Ierusalimului

După ce cruciații au străpuns zidurile, un martor ocular a relatat că „aproape 10.000 de oameni au fost decapitați”. Soldații au comis atrocități, inclusiv arderea sinagogilor, iar ziua de 15 iulie a rămas în istorie ca ziua celei mai mari victorii militare a creștinătății.

Triumful s-a soldat cu proclamarea Regatului Creștin al Ierusalimului, al cărui prim conducător a fost Godefroy de Bouillon. Acesta a refuzat titlul de rege, preferând să fie cunoscut ca Apărător și Baron al Sfântului Mormânt, afirmând: „Nu voi purta o coroană din aur acolo unde Mântuitorul meu a purtat una de spini”. Regatul a rezistat aproape două secole, deși Ierusalimul a fost cucerit din nou în 1187 de Saladin.