România alocă în fiecare an aproximativ 5,4 miliarde de lei pentru menținerea în funcțiune a companiilor de stat care, în multe cazuri, nu mai desfășoară activitatea pentru care au fost create. Această situație reprezintă o hemoragie cronică, auto-perpetuată de trei decenii, din cauza lipsei unor mecanisme juridice eficiente de sancționare a inacțiunii.
Printre exemplele cele mai relevante se numără Petrotrans, în faliment din 2007, fără perspective de redresare, și SNCFR RA, care are zero angajați și datorii bugetare de 1,27 miliarde de lei. În ciuda acestor cifre, niciuna dintre aceste situații nu încalcă prevederile legale, ceea ce evidențiază un sistem lipsit de sancțiuni pentru inacțiune.
Citește și: Un din cinci angajați din România întreabă întâi AI-ul pentru sarcini
Dezbaterea publică din această săptămână a evitat sistematic această problemă fundamentală: lipsa unui mecanism legal care să oblige statul să gestioneze activ activele deținute. În timp ce argumentele populiste ignoră faptul că Hidroelectrica este deja listată la Bursa de Valori București din iulie 2023, discuția despre vânzarea unui pachet minoritar de acțiuni a continuat să fie interpretată greșit.
De ce listarea Hidroelectrica nu reprezintă o vânzare strategică
Documentul de informare propune vânzarea, prin mecanismul ABB, a unui pachet suplimentar de 5-10% din acțiunile statului, menținând controlul majoritar cu cel puțin 70%. Aceasta este o tranzacție bursieră standard, rapid executabilă, și nu o cedare a controlului strategic.
- Listarea Hidroelectrica a fost decisă în 2023 pentru transparență și disciplină corporativă.
- Redresarea companiei a fost posibilă după insolvența din 2012, prin restructurare forțată.
- Statul deține în prezent peste 70% din acțiuni, fiind acționar majoritar.
- Discuțiile populiste confundă listarea cu vânzarea totală, deși diferența este clară.
Impactul lipsei de acțiune asupra sistemului de proprietate al statului
Legea 48/2025 prevede măsuri pentru gestionarea companiilor de stat, însă în practică, nu obligă nimic. Exercițiul de politică de proprietate arată că, fără sancțiuni pentru inacțiune, reformele structurale nu vor deveni realitate.
Separarea clară a rolurilor de acționar, strateg și disciplinator, precum și matricea de prioritizare, sunt instrumente solide, însă rămân doar teoretice dacă nu sunt aplicate cu consecințe juridice concrete. În absența acestor măsuri, inactivitatea continuă să fie tolerată, perpetuând criza companiilor de stat.
Reforma nu va avea efect până când inacțiunea nu va fi penalizată, iar responsabilitatea nu va fi clar definită și sancționată. În prezent, sistemul funcționează pe principiul voluntariatului, ceea ce nu poate asigura o gestionare eficientă a activelor publice.
Știri din rețea: Constanța Expres · Alba Expres · Botoșani Expres