În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, România a fost martoră la un război crucial pentru independența sa față de Imperiul Otoman, în contextul revoltelor din Balcani ale albanezilor, sârbilor, bulgarilor și muntenegrenilor.
Reacția oficială a Bucureștiului a fost exprimată prin Mesajul Domnesc din 15 noiembrie 1875, adresat celor două camere reunite, în care se arăta că "Evenimentele ce se petrec în cealaltă parte a Dunării, nu putem decât a le urmări cu o vie atențiune".
La începutul anului 1876, cabinetul conservator condus de Lascăr Catargiu a analizat situația internațională și riscurile unui război ruso-turc, considerând păstrarea neutralității ca soluție temporară pentru România.
Declanșarea războiului și proclamarea independenței La 29 aprilie/11 mai 1877, vicepreședintele Adunării Deputaților, Anastase Stolojan, a întrebat guvernul despre poziția României în conflict, iar ministrul de Externe, Mihail Kogălniceanu, a răspuns entuziast că "România este o națiune care va ști să moară pentru drepturile ei".
Moțiunea pentru independență a fost votată în Parlament în luna mai 1877.
Citește articolul complet pe Suceava Expres
Deschide articolul →